Inca din momentul conceptiei, copilul este obiectul unor proiectii ale familiei sale. Apoi, prenumele si numele de familie si, ulterior, caracteristicile fizice, sexuale, emotionale si intelectuale sunt evaluate in functie de calitatile membrilor arborelui genealogic si prin comparatie cu fratii si surorile sale.
Ce e de facut, insa, cand copiii nostri sufera de boli grave, considerate “incurabile”, sau au comportamente inexplicabile? Cum ne vindecam copiii cand iubirea nu e de ajuns?
Fiecare copil este, asadar, inca din momentul conceptiei, obiectul unor proiectii ale familiei sale. In copil traiesc nu doar parintii, ci si toate rudele apropiate si chiar adultii care i-au fost aproape in copilarie. Copiii sunt o veriga din lantul generatiilor, legate fizic prin gene si pe plan psihic prin inconstientul familial. Ei se pot vindeca doar daca familia de origine se vindeca. Psihogenealogia are solutii clare in acest sens.
“Cand iubirea nu e de ajuns ca sa ne vindece copiii”
de Thomas Schäfer
De ce nu da rezultate terapia clasica in cazul anumitor copii sau adolescenti cu probleme fizice sau emotionale? Atunci cand, in mod vadit, iubirea nu e suficienta pentru a vindeca, la ce solutii pot recurge parintii?
Cine este autorul?
Thomas Schäfer este psihoterapeut cu indelungata experienta, specializat in metoda constelatiilor familiale, creata de Bert Hellinger, si a terapiei pentru suflet, cu aplicabilitate intr-o multime de situatii din viata de zi cu zi.
Care este valoarea cartii?
El ne arata ca problemele mici (alergii, ticuri, cosmaruri) sau mari (agresivitate, depresie, tulburari alimentare) cu care se confrunta un copil reprezinta simptome ale functionarii necorespunzatoare a sistemului familial pe parcursul mai multor generatii.
Avort, abandon, alcoolism, incest, crima… de-a lungul timpului, in familie au avut loc anumite evenimente tabu care, transformandu-se in secrete, au „contaminat“ inconstientul familial.
Preluand povara unui secret de familie, uneori dupa zeci de ani, copilul se poate vindeca doar daca familia de origine se vindeca.
O carte despre modul de desfasurare si despre puterea terapeutica a constelatiilor familiale, descrise de autor din experienta personala. CLICK AICI PENTRU CARTE
“Copilul si arborele genealogic” de Elisabeth Horowitz
O carte-document, de o importanta covarsitoare asupra vietii umane. O carte consacrata legaturii existente intre arborele genealogic si destinul personal, dedicata influentelor romanului familial asupra conceperii, nasterii si viitorului copilului.
Un copil se va naste, un copil s-a nascut, un copil creste… El se va inscrie intr-o descendenta, devenind la randul sau mostenitorul unei povesti de familie. Exista, la toti copiii, o nevoie imperioasa de a avea relatii personale cu membrii familiei, de a afla informatii cu privire la originile sale.
Asadar, ce stim despre legaturile de atasament si trecutul familial, despre conceperea copilului si influentele genealogice, despre influenta prenumelui, a numelui de familie si a datei de nastere asupra destinului copilului? Ce influenta are rangul nasterii? Dar relatiile copilului cu fratii si surorii?
Care este valoarea cartii?
Cine ce-a facut? O parte fundamentala a educatiei consta in a transmite copilului istoria propriilor radacini materne si paterne. Aceasta legatura dintre generatii, atunci cand este stabila si bazata pe afectiune, constituie temelia pe care se va edifica personalitatea copilului. Intr-o maniera simpla si argumentata, cu exemple edificatoare luate din practica de terapeut, autoarea ne explica influenta generatiilor anterioare asupra copilului. O carte utila in educatia celor mici.
Cine este autorul?
Elisabeth Horowitz este specializata, de peste douazeci de ani, in studiul si analiza arborelui genealogic. A fondat, in anul 2000, Asociatia Franceza de Psihogenealogie. VEZI AICI CARTEA
“Corpul copilului ne vorbeste” de Willy Barral
Istoria parintilor se reflecta in simptomele copiilor
O carte exceptionala, transformatoare pentru parintii care se confrunta cu boli sau tulburari misterioase ale copiilor, numite tulburari psihosomatice din primii ani de viata. Aceste tulburari, care nu regreseaza la medicamente, perturba intregul intregul echilibru familial. Iar parintii se simt confuzi si neputinciosi.
Despre ce este vorba? Fiecare generatie isi traieste viata trecand prin trauma originara, pe care o transmite generatiei viitoare. Esential este impactul pe care existenta noastra inainte de concepere si cea din timpul sarcinii il au asupra sanatatii copilului. Este vorba nu despre alimentatie, ci despre tot ce compune existenta viitorilor parinti: fizic, psihologic, relatiile cu ceilalti, deciziile luate in cadrul cuplului, neintelegeri de familie nerezolvate, conflicte latente.
Corpul copilului este limbajul istoriei parintilor sai. Pornind de la aceasta afirmatie a lui Françoise Dolto, unul dintre mentorii sai si un medic psihanalist francez de renume in privinta influentei istoriei parintilor asupra corpului copilului, Willy Barral construieste in aceasta carte un adevarat sistem explicativ al cauzelor nevazute si neimaginate care se afla la baza tulburarilor psihosomatice ale celor mici, inca din perioada prunciei. Barral recurge la experienta sa clinica, alaturi de copii autisti, si la cea ulterioara, de psihanalist, transpunand informatia intr-o lectura extrem de placuta.
Care este valoarea cartii?
Cartea contine excelente analize, studii de caz, prezentari de cazuri clinice rezolvate cu succes, descrieri elaborate, fie sub forma unor dialoguri intre psihanalistul Willy Barral si scriitoarea Isabelle Yhuel, fie sub forma unor concluzii si confesiuni de analiza medicala. Indiferent cum, exceptionale sunt unghiul de abordare, viziunea si abordarea medicala a cercetatorului preocupat de legatura dintre psihism si corp, de saga familiala, de secretele de familie si, mai ales de simptomele si mesajele transmise de corpul copilului la nivel de subconstient.
Cine este autorul?
Willy Barral s-a format ca psihanalist la scoala lui Françoise Dolto si Pierre Solié, de influenta jungiana. Inainte de a o cunoaste pe Françoise Dolto, s-a confruntat cu enigma copiilor autisti, cu care a incercat sa stabileasca punti de comunicare in calitate de director al unui spital de copii. Este una dintre vocile cele mai nonconformiste si mai originale ale psihanalizei franceze. Din 1985, a fost presedintele Asociatiei La Harpe – Enfant de Droit. In ianuarie 1990, Asociatia a organizat, in cadrul UNESCO, primul colocviu international in memoria lui Françoise Dolto, intitulat La Revolution des petits pas („Revolutia primilor pasi“), desfasurat sub egida ONU si a Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului. CLICK AICI PENTRU CARTE
Daca v-a placut acest articol, alaturati-va, cu un Like, comunitatii de cititori de pe pagina noastra de Facebook.
